Marius Cristescu - posesorul unei colecţii unicat

Marius Cristescu, alături de fratele său Emil, fac parte din topul celor mai bogaţi oameni din patria noastră. Fiindcă în majoritatea interviurilor Marius preferă să discute mai mult despre mediul de afaceri iar LOCO îşi propune să pună accent pe Locuri, Oameni şi Chefuri în Oraş, i-am adresat provocarea de a face abstracţie de afaceri şi politică. Aşa se face că ne-am ales cu o poveste despre locuri de distracţie, băuturi preferate, lipsa unui restaurant japonez în Timişoara şi câte şi mai câte….



- De unde pasiunea ta pentru maşini de epocă?
- Când eram mic se făceau expoziţii cu maşini de epocă, erau motociclete din al doilea război mondial şi jeep-uri. Mi-am dorit de mic copil ş-acuma mi s-a înde-plinit visul. Când eram la şcoală, aveam maşinuţe Matchbox. Le desfăceam complet, le şlefuiam cu şmirlu’, le vopseam, le uscam cu foenul. Mergeam la şcoală cu maşinuţa modificată şi o dădeam pe două „vechi“ . În clasa a 8-a aveam vreo o sută de matchbox-uri. Oricum îmi lua cam două trei zile, „modificarea“ maşinuţelor.
- Cât de greu e să întreţii o maşină de epocă?
- Foarte greu, dar e şi mai greu să le foloseşti, din cauza gropilor. Maşina din 1928 are roţi din lemn, cu gropile astea e clar că e greu să ieşi cu ea. Se vor putea organiza parade doar când faci un traseu complet în care să nu fie gropi. Aş vrea să mă duc la o cafea duminică în Piaţa Unirii cu o maşină de epocă. Probabil             anul viitor.
- Ce altceva mai colecţionezi?
- Tehnică militară. Împreună cu Emil avem patru avioane de vânătoare, vreo 40 - 50 de tunuri, o locomotivă avem expusă şi mai avem încă una. Am mai expune şi un avion undeva în oraş. Numai că autorizaţia pentru cel din Calea Şagului a durat şase luni s-o obţinem. Şi l-am ridicat în trei ore. La noul Army Park de la Orăştie avem multe. Poţi să dormi în TAB sau pe un tun….
- Crezi că sunt destule restaurante în oraş?
- Păi, n-ai un restaurant japonez de exemplu. În Timişoara sunt 30 sau 40 de restaurante, pe când în Bucureşti vreo 600.  Restaurantele italiene merg numai acelea la care chiar e italian bucătaru’. Sunt puţine restaurante ungureşti în oraş. Toată lumea se urcă în maşină şi merge la Szeged să mănânce o ciorbă. Sunt restaurante sârbeşti dar nu cu muzicanţi….
-Băuturi preferate?
- La capitolul nealcoolice apa plată. La celelalte, depinde de starea de spirit. Merge un digestiv sau un vin alb. Dacă avem ceva de sărbătorit bem o şampanie, Moet sau Veuve Cliquet. Dar… în general cam e ceva de sărbătorit, fiindcă avem foarte multe cunoştinţe.
-Dar prieteni?
- Prieteni am câţiva, nu foarte mulţi. Prietenii îi am de foarte mulţi ani. Cei de distracţie îi ştiu de 10, 15 ani şi am şi unii din liceu.
-Până la ce oră stai la distracţie?
- Depinde ce am de făcut a doua zi. Dacă plec a doua zi la munte stau până la 1 - 2 şi mă culc. Dacă nu am treabă, poate până la 3-4.
- Te deranjează eticheta de cel mai râvnit burlac din Timişoara?
- Mă  lasa indiferent total. Am prietenă, am şi un copil….
-Ce alte locuri de distracţie crezi că mai lipsesc din oraş?
- Păi, o pistă de karting. Sau o sală în care să poţi face căţărături. Ar trebui şi să fie mai multe bazine de înot.
- Citeşti presa? Te uiţi la TV?
- Doar presa economică. Mă interesează ce se vinde ce se cumpără. Nu citesc ziare de scandal. La televizor mă uit la ştirile economice, şi la cele politice. La filme, pe DVD. Cele mai faine filme le văd pe avion. La cursele Swissair, e foarte mişto, vezi filme care apar după şase luni şi la noi la cinema. 
- Ai scăpat vreodată de amendă? Primeşti adesea cadouri?
- Am primit de multe ori amendă că vorbeam la telefon în maşină sau din astea. O plătesc şi cu asta basta, e şi normal. La cadouri….hmm, am fost pe munte recent. M-am dus să plătesc la recepţie şi mi s-a zis că totul e achitat. Am mai primit tot felul de prostioare….
- Care maşini îţi place să conduci în oraş?
- Mercedes-ul şi Toyota Landcruiser, de 6000 cm cubi. Asta consumă 35 sau chiar 40 de litri în oraş. Când plec cu prietenii la Viena, trebuie să opresc la fiecare 300 de kilometri să-i fac plinu’…