Parov Stelar
CLUB THE NOTE - 23.01.2009
Au venit, pentru a treia oară, în The Note şi au făcut iureş! Pentru cine nu a auzit de Parov Stelar and Band, pe scurt povestea e aşa: un nene austriac a pus bazele unei trupe în care cuvântul de ordine e amestecul! Greu de explicat în cuvinte, mult mai uşor de degustat sonor, ritmurile variază de la charleston la breakbeat, de la jazz la house, de la pop la evergreen-uri. Cu o voce care pe alocuri aminteşte de Shirley Bassey, combinată pe ritmuri de Kosheen, austriecii reuşesc să elimine barie-rele stilistice într-un mod cât se poate de remarcabil, iar ghiveciul creat este unul unic.
Noapte genială, club full, atmosferă de vis, fără blondele care se agită la vederea unui Cristi Enache pe scenă, ce poate fi mai frumos?
Cu A night in Torino, Kiss Kiss, Charleston Butterfly sau The flame of flame care au creat iureş cu plătitori de bilet, ce au venit chiar şi din alte oraşe, cu austriecii care au fost la-nălţime, geniali, dacă mi se permit cuvinte măricele.
Markus Ecklmayr (saxofon), Eva Klampfer (voce), Stefan Holyl (bass), Andreas Lettner (tobe) şi maestrul Marcus Fureder (aka Parov Stelar) merită plecăciuni. La fel şi „adevăraţii“ din primele rânduri şi cei care ştiu cu ce se mănâncă aşa ceva. Chiar şi cei care au venit la faţa locului doar pentru că au auzit de la alţii că e plin, merită aplauze. Poate au rămas şi ei cu ceva…
Întâmplarea a fost una de pomină, o bătălie câştigată în războiul împotriva patinatorilor şi a piţipoancelor. A fost un story ce merită povestit mai ales acelora care s-au împăcat cu ideea că gusturile muzicale cotidiene s-au alterat ireversibil.

Noapte genială, club full, atmosferă de vis, fără blondele care se agită la vederea unui Cristi Enache pe scenă, ce poate fi mai frumos?
Cu A night in Torino, Kiss Kiss, Charleston Butterfly sau The flame of flame care au creat iureş cu plătitori de bilet, ce au venit chiar şi din alte oraşe, cu austriecii care au fost la-nălţime, geniali, dacă mi se permit cuvinte măricele.
Markus Ecklmayr (saxofon), Eva Klampfer (voce), Stefan Holyl (bass), Andreas Lettner (tobe) şi maestrul Marcus Fureder (aka Parov Stelar) merită plecăciuni. La fel şi „adevăraţii“ din primele rânduri şi cei care ştiu cu ce se mănâncă aşa ceva. Chiar şi cei care au venit la faţa locului doar pentru că au auzit de la alţii că e plin, merită aplauze. Poate au rămas şi ei cu ceva…
Întâmplarea a fost una de pomină, o bătălie câştigată în războiul împotriva patinatorilor şi a piţipoancelor. A fost un story ce merită povestit mai ales acelora care s-au împăcat cu ideea că gusturile muzicale cotidiene s-au alterat ireversibil.
397 Vizualizari






