“Umblăm foarte mult, de multe ori stăm mai mult împreună decât cu familiile”

- Cum începe zi normală din viaţa ta? O zi în care nu eşti pe drumuri la vreun concert?
- Având în vedere că seara stau mult treaz, de obicei până pe la 3- 4 noaptea, mă trezesc de obicei pe la 11-12. Îmi pregatesc o cafea ness, nu foarte tare, cu lapte condensat. Nu cafeaua în sine mă face sa funcţionez, ci mai degrabă trebuie să am timp de acomodare. Fumez câteva ţigări, mă barberesc, mă împrospătez, iar după aceea îmi deschid cele două telefoane. Încep să dau şi să primesc telefoane. Oricum toată lumea cu care interacţionez ştie că doar după ora 12 se poate comunica cu noi. Îmi notez noile spectacole, vorbesc cu impresari, pun la cale diverse chestiuni, cam asta se întâmplă dimineaţa.

- Ai obiceiul de a face cumpărături sau mergi pe la piaţă?
- Mă duc câteodată la cumpărături. De obicei să iau mâncare pentru animale şi păsări, chestii mici. Nu merg prea des şi nu cumpăr chestii uzuale ca pâine sau lapte. Merg la alimentările de cartier, fiindcă nu e aşa de aglomerat. Ei, câteodată mai merg şi în supermarketuri, când am de aprovizionat pentru o săptămâna. Dar trebuie să recunosc că nu sunt un as al cumpărăturilor.
- Ai câteva animale. Îţi plac?
- Cred că fiecare om ar trebui să aibă sau să îngrijească un animal sau două. Am peşti de acvariu, în curte am un iaz cu peşti mai mari, am o iguană de un metru, am raţe chinezeşti, fazani, păuni şi doi câini, unul ciobănesc german şi unul caucazian. Mai am şi câteva plante, une-le exotice pe care trebuie să le mut în casă, când e vremea rea. În mare parte mă ocup eu de îngrijirea lor.
- Ai primit vreodată ceva mai ieftin fiindcă te-a recunoscut vânzătorul?
- Nu cred. Oricum dacă am fost să cumpăr ceva şi am fost recunoscut, nu ştiu dacă am primit mai ieftin fiindcă nu prea ştiu tarifele…..
- Dar cu abaterile de la circulaţie? Unii spun că au scăpat de amenzi cu un CD şi un autograf. Ai păţit aşa ceva?
- Am păţit aşa ceva, dar la abateri mici. În Timişoara spre surprinderea mea am avut parte de chestii mai frumoase. În schimb, pe lângă Sibiu am depăşit un camion care nu era oprit, dar urma să facă acest lucru şi un poliţist zelos mi-a luat carnetul. Nu am încercat să intervin, fiindcă poliţistul mi-a spus că până şi Paris Hilton a făcut puşcărie…..
- Ce faci când eşti în papuci de casă? 
- Când sunt în papuci de casă cânt cu chitara în mână. A devenit şi un hobby, pe lângă faptul că prin asta îmi câştig existenţa. Aş putea să mă consider un mic lutier, avem un atelier destul de performant de luterie şi mă ocup de treaba asta cu colegul meu Richie, el e titularul atelierului.
- Urmăreşti TV sau citeşti presa?
- Păi, când cobor din studio şi mă uit la TV nu urmăresc ceva anume. Îmi place serialul How it’s made de pe Discovery, dar baleez. Ştirile nu-mi plac deloc.  Nu mă omor cu presa, dar e necesar să ştii ce se întâmplă. Mă mai uit câteodată şi la un film bun.
- Se spune că viaţa de vedetă pe drumuri în concerte e super faină. Eşti de accord?
- Da, de afară aşa se vede, ai mâncare, băutură, femei. Dar nu e chiar aşa. Dacă spun lucrurile care nu se văd lumea o să zică... ei, se dă victimă acuma. Viaţa asta e foarte frumoasă pentru un om căruia îi place să se exprime. Sunt unii care fac asta doar să atragă atenţia asupra lor. În plus, nimeni nu pune anii de muncă care sunt necesari să ajungi la un anumit nivel, multe ore pierdute în domenii lăturalnice.
- Câţi bani cheltui lunar pe haine, pe look?
- Cheltui mult, nu am calculat suma exactă. Cea mai delicată problemă e cea a pantofilor. Nu-mi prea găsesc în ţară decât foarte rar. De aceea trebuie să îi comand din America. Nu găsesc fiindcă port numărul 48 la picior. Nu-mi iau nimic la întâmplare. Când îmi cumpăr ceva, indiferent de preţ, trebuie să fie pe gustul meu.
- Eşti familiarizat cu tehnica modernă? Foloseşti Yahoo Messenger sau  accesezi site-uri des?
- Da, folosesc aproape tot ce ţine de noutăţi, chiar dacă nu sunt un specialist al tehnologiei. Mai scriu şi BRB la Yahoo Messenger. Nu sunt semi - cyborg, dar mă descurc. Cred că datoria unui artist este să fie pus la punct din toate punctele de vedere. Şi să citească chestiuni interesante pe site-uri.
- Viaţa de rocker nu e obositoare?
- (Râde... ) Adică dacă mai pot fi rocker la această vârstă. E normal să te afecteze vârsta. Obosesc mai repede, nu mai am viaţa de rock’n’roll de acum 10 sau 20 de ani. Trebuie să fii mai atent dacă vrei s-o duci mai mult. Dacă vrei scurt dar bine, a-tunci merge să bei zilnic două sticle de whisky.
- Deci nu mai bei decât o sticlă  pe zi?
- Nu, nu mai beau deloc. Câte un vin, dar rar, chiar foarte rar. Nu vreau să fac poză din asta. Nu-mi plac extremele. Pentru că umblăm foarte mult prin ţară, trebuie să ne şi odihnim. Socializările de după spectacol devin tot mai rare. Nu mă mai întind la petreceri de după.
- Ce faci când sunteţi în turneu, joci şah sau table?
- Mi-ar plăcea să ştiu să joc table. Câteodată ar fi şi necesar când pierdem vremea. Şahul mă enervează la maximum, chiar dacă ştiu să mut piesele.
- De unde vine pasiunea ta pentru colecţionarea chitărilor?
- Treaba asta e un fenomen, din copilărie mi se trage. Îmi doream mai demult să am tot soiul de chitări. În vremea comunismului nu era posibil. Aveam câteva chitări şi pe atunci. Dintotdeauna am avut, dar nu erau de marcă. Prima mea chitară mai deosebită a fost Gerson, care era o copie după Gibson. Am dat 400 de mărci pe ea acum vreo 37 de ani. Da, e o boală asta cu colecţionatul, un fel de holeră a chitării…
- Câte chitări ai în prezent?
- Aproximativ 50.
- Şi cânţi la toate sau le ţii în vitrină?
- Le folosesc. Nu chiar pe toate, unele nu le-am scos. În general le folosesc dacă mă joc la o temă şi n-am inspiraţie. Schimb chitara şi automat se schimbă şi modalitatea de interpretare. Te duce într-o altă atmosferă.
- Cum e viaţa în Cargo, de atâţia ani pe drumuri, împreună, nu vă plictisiţi?
- Umblăm foarte mult, de multe ori stăm mai mult  împreună decât cu familiile. Câteodată, când ai turnee, unul după altul, intervine plictiseala. Formula secretă e ca într-o familie, există atracţie, dar şi momente când eşti sătul unul de altul. Mai facem şi team building-uri cu band-ul, să fim noi între noi, fără să cântăm sau să avem legătură cu muzica. E un element bun, ne redescoperim sub altă formă.
- Se pare că v-aţi apucat de un nou album, care va ieşi în curând….
- S-a înţeles greşit. Eu am spus la Măruţă în emisiune că între ianua-rie şi martie o să încercăm să ne adunăm ideile. Va urma să punem toate ideile cap la cap. Într-o industrie serioasă se compune din afara trupei. Artistul îşi cumpără piesa şi se ocupă de imaginea lui şi de muzica pe care o pune pe tapet în concerte.
- Dacă ar exista compozitori de asemenea factură, aţi apela la această modalitate?
Habar n-am. Am mai fost în afara graniţei, dar nu mi-am dat seama dacă mi-ar place să lucrez aşa. Noi ne adaptăm la ce avem aici. Ne-ar plăcea să credem că cea mai bună muzică e cea făcută de noi şi nu de altcineva. Cu toate astea, se ivesc unele piese din exterior cu har.
- Ce fel de muzică asculţi acasă?
- Nu ascult dint-un singur domeniu. Şi vorbesc şi în numele colegilor mei, nu suntem obtuzi. Muzica e proastă şi bună. Ca să monopolizezi numai un segment e ca şi cum ai mânca doar cartofi prăjiţi. Chiar dacă îţi plac, la un moment dat te saturi.
- Dacă tot vorbim de cartofi, în încheiere spune-ne care e mâncarea ta preferată?
- Sunt înnebunit după sarmale cu cartofi piure.