TM08BASE
Am bifat încă un TM Base, cel cu numărul 11. Pentru aceia care n-au pus piciorul niciodată la acest festival, e foarte greu de descris ceea ce se întâmplă pe aici. Evident, e o scenă pe care în fiecare an evoluează nume gigantice ale muzicii electronice urbane. Apoi, e feelingul de distracţie în hală. Pe care unii îl percep într-un mod, alţii altfel. De la an la an luminile şi sunetul sunt tot mai profesionale, ceea ce clar aduce un plus de notorietate acţiunii. Chiar dacă pe alocuri se văd şi nişte mutre care în mod normal n-ar avea ce să caute acolo, cert este că festivalul nu e pentru fiţoşi. Sau mă rog, nu pentru patinatorii care-şi etalează maşinile scumpe la vedere. E un loc unde la intrare unele fete te acostează cerându-ţi un leu pentru biletul de intrare. Un loc unde nu prea există spaţiu pentru socializare, fiindcă muzica e omniprezentă şi nu-ţi permite să faci uz de vrăji. Un loc unde te simţi descătuşat, unde dansezi pe muzica izvorâtă din difuzoare, un loc unde simţi că şi ceilalţi vibrează alături de tine. Nebunia din acest an a început cu o sesiune de joi seara la Setup, cu forţe preponderent locale şi un party pe cinste. Vineri şi sâmbătă, acţiunea s-a mutat într-un complex industrial dezafectat cu intrarea de pe strada Pictor Zaicu (fostele hale Fructus). În prima seară, pe scena mare a început Leizaboy, după care francezul Krazy Baldhead a trecut la butoane cu un set nu foarte convingător, liniar de-a dreptul, dar numa’ bun pentru încălzire.
uie Paparude, unicul nume ce nu a lipsit de la nici o ediţie (în afara organizatorilor, of course!) s-a achitat din nou mirific de misiune cu un concert cu nerv, gustat foarte, foarte bine de cei prezenţi. Beat Assasins şi Phace au fost şi ei pe val, iar finalul executat de Rapala şi Kojok a fost pentru cei ultra - rezistenţi. Ziua „tare“ a venit însă, aşa cum era de aşteptat, sâmbătă cu Benga, Beardymen şi JFB, London Electricity şi MC Wreck – toţi de nota zece plus. Şi pe scena mică s-au întâmplat lucruri notabile, chiar dacă protagoniştii n-au fost atât de cunoscuţi. Evident, TM Base-ul nu mai e ce a fost. A evoluat odată cu scena, cu publicul, cu cerinţele acestuia. Cârcotaşii nu-l mai consideră underground, chiar dacă cuvântul cu pricina e tot mai vag în zilele noastre. Nu se poate nega că în comparaţie cu vremurile în care se ţinea în halele de pe Pestalozzi, festivalul a devenit altceva. A suferit o adaptare, un face lift, dar n-a făcut rabat de la stilurile muzicale cu care a pornit. Care ţin şi ele pasul cu societatea FF (fast forward) în care trăim. TM Base a rămas No.1 pe felia lui şi merită toate aplauzele. La fel şi cei care au pus umărul la această ediţie: Heineken Music, Red BULL, Consiliul Local şi Primăria Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş, Centrul Cultural Francez, Centrul Cultural German. Şi inimoşii de la TM Base, of course! 
1313 Vizualizari
3 Comentarii
Alin007
01/11/2008, 12:22 pmSalut. Am fost akolo.Mega beton.A fost mai tare decat cel de anu' trekut.Ce ma buucur ca sunt primul care scrie pe siteul asta.
Raul
03/11/2008, 3:35 pmda, foarte frumos, locatie, sunet etc. nota 10, dar muzica putin prea pe alt gen fata de cum a fost in anii trecuti, asta e. numai bine
daclar
23/11/2008, 6:30 pmclar cel mai tare festival din tm, poate din toata partea asta a tarii!! parca trece prea rapid :)